Traducerile sunt simple, autorizate, legalizate și apostilate sau supralegalizate. Diferenta dintre ele este explicata pe larg mai jos.
Traducere simpla (nu necesită ştampila şi semnătura unui traducător autorizat de Ministerul Justiţiei)
Traducere autorizată ( ștampila și semnătura traducător)
Traducere legalizată ( traducere autorizata plus legalizarea notarială a semnăturii traducătorului)
Pentru a legaliza traducerea este nevoie de prezentarea documentelor în original în fața Notarului Public. Acestea trebuie să fie autentice, cu dată certă, cu legalizare de semnătură etc.
Traducerile legalizate au atasate si o copie a documentului original. Acestea se pregătesc în două exemplare de traducătorul autorizat: un exemplar pentru client și un exemplar care rămâne în arhiva Notarului Public.
Traducere apostilată (traducere legalizata plus apostila aplicată de Camera Notarilor Publici)
Documentul original trebuie apostilat la Instituția Prefectului, Tribunal sau Camera Notarilor Publici, în funcție de tipul acestuia dupa care se traduce si se legalizeaza.
Traducere supralegalizată – (traducere legalizata plus supralegalizare la Camera Notarilor Publici, Ministerul Afacerilor Externe al României și Ambasadă).
